Archive for ianuarie 2010

Igor Smirnov: “Unitatea este punctul nostru forte”

La 29 ianuarie preşedintele Igor Smirnov s-a întîlnit cu reprezentanţii comunităţilor ucrainene, moldovene si ruse din Transnistria. La întîlnire au participat şi miniştri şi şefi ai administraţiilor de oraşe şi regiuni. În cadrul întîlnirii discuţiile s-au axat şi pe activitatea organizaţiilor neguvernamentale şi, mai presus de toate, pe problemele care necesită soluţii urgente. “Aceste programe au produs rezultate pozitive, dar este momentul să ridicăm ştacheta, mai exact, să ne creştem exigenţa”, a declarat preşedintele Uniunii ucrainenilor din Transnistria, Leonid Tkaciuk. “Noi nu cerem soluţii imediate pentru toate problemele. Înţelegem cu toţii că vorbim despre viitor. Şi de ieşire din criză, fapt pentru care am adoptat programe ambiţioase”, a spus şi preşedintele Uniunii moldovenilor, Valerian Tulgara. O atenţie deosebită a fost acordată în timpul întîlnirii educaţiei în limbile moldovenească şi ucraineană. Şcolile cu predare în aceste limbi duc lipsă de personal, cu toate acestea, ele nu sunt închise, iar formarea continuă.“Conform documentelor de reglementare, dimensiunea medie a clasei ar trebui să fie de 25-30 de copii. În clasele cu învăţare în limbile ucrainiană şi moldovenească se întîmplă să fie doar 2, 5, sau 10 elevi. Cu toate acestea, costurile sînt aceleaşi. Se pare că formarea unui copil în şcoli de limbă ucraineană şi moldovenească costă de două ori mai scump decît în limba rusă. Dar, în ciuda acestui fapt, am păstrat aceste clase, deşi e un efort mare”, a subliniat ministrul Educaţiei, Maria Paşcenko.În acelaşi timp, şcolile moldoveneşti din Transnistria (în limba română – n.n.) se confruntă cu dificultăţi în legătură cu faptul că, spre deosebire de alţii, nu au sprijin din afara republicii. “Pentru noi constituie o provocare substanţială posibilitatea de a asista instituţiile de învăţămînt care educă în limba moldovenească cu o grafie chirilică. Este greu de găsit sponsori din afară. Desigur, unele progrese în acest domeniu există, eu am vorbit cu colegii de la Comisia OSCE cu privire la minorităţile naţionale, care, cel puţin au demonstrat un interes pentru şcolile în limba moldovenească. Acum aşteptăm o nouă vizită”, a anunţat ministrul afacerilor externe, Vladimir Iastrebciak.“În ceea ce priveşte învăţămîntul superior în limbile moldovenească şi ucraineană, şi aici există un număr de probleme”, spune Leonid Tkaciuk. Instituţiile educaţionale predau materie în special filologilor. Discuţii au fost şi despre problema cadrului juridic din republică. Astfel, deputatul Mihail Burlă a spus că “astăzi, tot cadrul de reglementare legislativă este publicat numai în limba rusă. De aceea, noi trebuie să începem să transpunem aceste documente şi în limbile ucraineană şi moldovenească”. “Aceasta este o problemă importantă şi o să decidem ceea ce este necesar în viitorul apropiat, iar ministerul de Justiţie va fi responsabil pentru coordonarea ei”, a spus Igor Smirnov.

Cu acest prilej liderii comunităţilor au menţionat că o decizie fermă doar preşedintele o poate accelera. Astfel, preşedintele Uniunii Comunităţii ruşilor, Victor Arestov, a remarcat faptul că înainte comunităţile au fost scutite de chirie pentru sediu. Acum nu doar că se plăteşte, ci sumele sînt şi majorate considerabil.“Comunitatea rusă din Grigoriopol mi-a trimis o scrisoare care spune de majorarea chiriei la 200 de ruble pentru o cămăruţă pe care nu o pot plăti. Ei nu sînt angajaţi în activităţi comerciale, astfel încît nu au bani de organizare”, a spus Victor Arestov.
La rîndul său, Leonid Tkaciuk a cerut preşedintelui să ia în considerare posibilitatea de a stabili centre de cultură ucrainene în întreaga ţară.Îmbunătăţirea bazei materiale şi tehnice a şcolilor moldoveneşti a fost solicitată de Valerian Tulgara.“Apreciem că guvernul duce o politică de protecţie şi sprijinire a oamenilor de toate naţionalităţile. Ucrainenii se simt în siguranţă aici. Un exemplu: în Republica Moldova, care e un stat recunoscut, nu există nici o şcoală cu limba de predare ucraineană. Prin urmare, ucrainenii care trăiesc acolo ne invidiază pe noi, nerecunoscuţii. Acest lucru sugerează că am luat cursul drept”, a spus Leonid Tkaciuk. Rezumînd rezultatele reuniunii, Igor Smirnov a declarat: “Este bine că astăzi în această sală, am discutat toate problemele noastre. În mod evident, toate acestea sînt imposibil de rezolvat dintr-o dată. Dar am determinat care dintre ele necesită o atenţie prioritară. Şi eu sunt foarte bucuros că noi toţi, ruşi, ucraineni, moldoveni sau reprezentanţi ai altor naţionalităţi ne înţelegem cu toţii că sîntem uniţi ca şi cetăţeni transnistreni. Că acesta este punctul nostru forte, el ne dă încredere şi capacitatea de a merge înainte”, a spus Igor Smirnov.La 27 ianuarie, Uniunea a moldovenilor din Transnistria a aniversat 17 ani de la înfiinţare, prilej cu care, la această reuniune o echipă de creaţie artistică populară din zona Grigoriopol a susţinut un spectacol. Menţionăm faptul că în Transnistria Constituţia prevede trei limbi oficiale – moldoveneasca/română, rusă şi ucrainiană.

Reclame

Ucraina şi Republica Moldova au început delimitarea secţiunii transnistrene a frontierei de stat.

La 29 ianuarie 2010, în satul Koşniţa Mare, regiunea Iampolsky Viniţa, regiune a Ucrainei, în conformitate cu acordurile încheiate a avut loc instalarea încrucişată a primei borne de frontieră pr secţiunea nistreană a graniţei dintre Ucraina şi Republica Moldova, informează Alexandr Komarov de la Novîi Reghion.Acest eveniment iniţiază faza finală de definitivare juridică a frontierei de stat dintre cele două ţări. La ceremonie au participat ministrul Afacerilor Externe al Ucrainei, Piotr Poroşenko şi viceprim-ministrul şi ministru al Afacerilor Externe şi Integrării Europene al Republicii Moldova, Iurie Leancă, şefii de misiuni diplomatice din Ucraina, reprezentanţi ai preşedinţiei spaniole a UE, misiunea UE în Ucraina şi EUBAM, reprezentanţi ai autorităţilor locale şi mass-media.Ministrul ucrainean de Externe a clarificat faptul că ceremonia are loc în urma semnării unui plan de consultări între Ministerul Afacerilor Externe al Ucrainei şi a Ministerului Afacerilor Externe şi Integrării Europene al Republicii Moldova în 2010.După cum informează Novîi Reghion, Transnistria îşi exprimă speranţa că delimitarea va avea loc pe baza principiului “a nu face nici un rău nici uneia din părţi”. Preşedintele nistrean, Igor Smirnov, discutase acest aspect în februarie 2009 la Kiev cu şeful Consiliului de Securitate şi Apărare din Ucraina, Raisa Bohatiriova şi cu şeful Ministerului de Externe ucrainean, Piotr Poroşenko. “Am fi dorit să semnăm un tratat bilateral, dar a fost imposibil”, a subliniat Smirnov.Anterior, Ucraina şi Moldova au convenit să înceapă demarcarea frontierei înainte de sfîrşitul anului 2009.

Uniunea moldovenilor din Transnistria se opune “tentativelor de românizare violentă a populaţiei”


Uniunea moldovenilor din Transnistria îşi propune să salveze “naţiunea şi limba moldovenească, precum şi grafia chirilică de încercările de românizare forţată”. Afirmaţia aparţine lui Valerian Tulgara, preşedintele Uniunii, informează Alexandr Komarov de la agenţia Novîi Reghion. Ea a fost făcută cu prilejul împlinirii a 17 ani de la înfiinţarea Uniunii Moldovenilor. Şeful organizaţiei, care este, de asemenea, deputat în Consiliului Suprem al RMN (Parlamentul), a declarat că Uniunea moldovenilor promovează dezvoltarea limbajului prin cooperarea cu autorităţile şi instituţiile de învăţămînt. Astfel, prin Ministerul Educaţiei şi instituţiile de învăţământ de stat transnistrean, în ţară funcţionează de mai mulţi ani programul „Tutorial” de „dezvoltare a educaţiei în limba moldovenească, care permite punerea în aplicare directă a programei şcolare de pregătire”. Potrivit lui Tulgara, Uniunea este în strînsă colaborare cu personalul ziarului republican Adevărul Nistrean, (scris în limba română, cu caractere chirilice – n.n.) de “limbă moldovenească, înfiinţat în 1994 de Consiliul Suprem şi Guvernul RMN, mulţi jurnalişti fiind membri activi ai organizaţiei. Ei participă în mod regulat la pregătirea pentru publicare de cărţi noi, de autori transnistreni, şi ajută la traducerea de cărţi în limba moldovenească. Reprezentanţii ai Uniunii moldovenilor au iniţiat consacrarea unor scriitori din Moldova, ca Nicolae Turcan, Serghei Drojina, Igor Şelkovenikov şi de punere a unor plăci memoriale. Uniunea a găzduit un număr de acţiuni, ca “luna Memoriei” “Binele – sursă de viaţă”, “Flori ale Victoriei”, „Secretele bucătăriei naţionale”, “Clopoţelul de argint”, şi a reînviat tradiţia naţională moldovenească de felicitare a prietenilor de Anul Nou. Tulgara a adăugat că în viitorul apropiat se va deschide in Transnistria Centrul cultural şi educaţional în limba moldovenească, “Ştiinţa”, care va promova dezvoltarea limbii în sistemul de învăţămînt şi în alte domenii. Conform recensămîntului din 2004 în Transnistria aproximativ o treime din populaţie este de etnie moldoveană. Limba moldovenească în grafie chirilică este prevăzută oficial în Constituţie, alături de rusă şi ucrainiană. În Transnistria 60% din copiii de vîrstă şcolară studiază cel puţin în două limbi. În Moldova-Chişinău cca. 80% din populaţie a acceptat trecerea la grafia latină, devenind practic imposibil de distins de română şi primind statutul de limba unică de stat, pregătind perspectivele de aderare la România. Temîndu-se de o astfel de dezvoltare, în septembrie 1990 Tiraspolul a anunţat crearea republicii proprii, care de aproape 20 de ani solicită recunoaşterea internaţională.

Comentariu: Transnistria devine astfel, “prin reacţii auto-protective, ultima insulă de “moldovenism” din Europa, fapt ce va genera încă pentru un timp nedecis generaţii de tineri cu cultura fracturată între trecutul revolut şi un viitor greu de imaginat cu astfel de reminiscenţe – n.n.

UE are mai multe opţiuni pentru a aborda conflictul moldo-nistrean

Europa consideră că decizia de abordare a problemei transnistrene poate avea multe opţiuni. Această poziţie a fost exprimată în cadrul unui interviu acordat revistei ruse Kommersant de către Reprezentantul Special al UE pentru Moldova, Kalman Mizsei, informează agenţia Novîi Reghion. Diplomatul a explicat poziţia UE asupra relaţiilor moldo-transnistrene, inclusiv prin evoluţiile politice din anul 2009, de la Chişinău. Mizsei a menţionat faptul că din cauza acestor evenimente “problema reglementării transnistrene s-a retras în plan secund, şi acum există necesitatea de a re-energiza căutarea consensului politic”. Potrivit diplomatului european, ambele părţi implicate trebuie să îndeplinească două condiţii pentru reluarea negocierilor depline în formatul 5+2. “În primul rînd, Chişinău şi Tiraspol trebuie să înceapă să facă gesturi politice reciproce, prin activarea specifică a cooperării în toate aspectele vieţii: educaţie, sănătate, economie şi mediul de investiţii. În al doilea rînd, este necesar ca negociatorii să creadă ferm în posibilitatea de a găsi o soluţie care permite un echilibru de interese”, a spus Mizsei. El a subliniat că “negocierile nu sînt un joc de sumă zero, şi fiecare participant va avea ceva de dat şi ceva mereu de perfecţionat”. În conformitate cu Kalman Mizsei, în Europa, există cîteva ţări care ar putea deveni un model pentru soluţionarea conflictului moldo-transnistrean, de exemplu, Spania (Catalunia) şi Regatul Unit (Irlanda de Nord). “Astăzi, negociatorii vorbesc prea mult despre simbolismul şi magia cuvintelor, cum ar fi un stat unitar şi/sau federaţia. Cu toate acestea, sîntem interesaţi numai de conţinutul specific al definirii unui statut special pentru Transnistriei. Este clar că Transnistria trebuie să fie o parte integrantă a Republicii Moldova, dar cu un statut politic puternic şi special”, a explicat reprezentantul european în Republica Moldova. În plus, perspectiva de aderare a Moldovei la Uniunea Europeană “va ajuta la stabilizarea situaţiei şi în cele din urmă va rezolva conflictul moldo-transnistrean, iar aceste evoluţii paralele sînt foarte pozitive”. Comentînd declaraţia preşedintelui interimar moldovean, Mihai Ghimpu, privind retragerea din teritoriu a misiunii ruse de menţinere a păcii în Transnistria, Kalman Mizsei a declarat că “UE crede în necesitatea de a găsi cele mai bune forme internaţionale de securitate în regiune”. “Ca o ţară neutră, în Moldova nu ar trebui să fie prezenţe militare externe, iar forţa de menţinere a păcii trebuie să facă obiectul procesului de negociere”, a declarat Kalman Mizsei, în interviul din revista Kommersant.

Arhiepiscopul Iustinian:“Noi facem totul pentru a păstra pacea şi unitatea Bisericii poporului transnistrean”

În acest an, la 1 septembrie, se vor marca 15 ani de la consacrarea episcopală a Arhiepiscopului de Tiraspol şi Dubăsari, Iustinian si, de fapt, 15 ani de la înfiinţarea eparhiei care cuprinde parohiile Bisericii Ortodoxe Ruse în Transnistria. Legat şi de alte evenimente din 2010, IPS Arhiepiscopul Iustinian a acordat un interviu în exclusivitate corespondentului nostru special de la Tiraspol.

Întrebare: Înalt Prea Sfinţia Voastră, Formarea Eparhiei de Tiraspol şi Dubăsari este direct legat de numele vostru. Ce dificultăţi aţi întîlnit şi cum au fost ele depăşite?

Răspuns: Constrîngeri diverse au fost destul de multe. Pentru început, venirea mea aici ca episcop a fost la chemarea guvernului din Transnistria, care a considerat că a sosit momentul că ţara are nevoie de un episcop şi de dioceza sa proprie. Prin urmare, diverse opţiuni au fost studiate pentru a rezolva această problemă presantă. Inclusiv, din Kiev au fost trimişi „mesageri” în Transnistria. Cu toate acestea, Mitropolitul Vladimir i-a făcut să înţeleagă că Transnistria este sub jurisdicţia Mitropoliei Chişinău şi a Moldovei. Din păcate, ca tot nou-născutul am avut parte de dificultăţi, încercări şi erori. Am avut de înfruntat grupurile de schismatici ai clerului Filaret (Denisenko). La începutul anilor 1990, naţionaliştii dizidenţilor au început să atace cu multă ură Biserica canonică. Nefiind foarte conştienţi de aspectele fundamentale ale bisericii, conducerea Transnistriei le-a luat ca atare şi în Dubăsari a fost trimis ca episcop Sofronie care a înfiinţat mici parohii, o Eparhie sub jurisdicţia lui Filaret (Denisenko). Pentru credincioşii Transnistriei a început o perioada dificilă. O ruptură a apărut în cler, ceea ce a dus la faptul că unii dintre ei au optat pentru schismatici, iar unii au rămas fideli ortodoxiei canonice în frunte cu Mitropolitul Vladimir al Chişinăului. Începînd să înţeleagă şi să realizeze greşeala lor, liderii republicii nistrene au făcut apel la Moscova. Patriarhul Alexei şi Sfîntul Sinod Rus au decis să mă trimită în Transnistria, ca vicar al Mitropoliei Chişinăului cu titlul de episcop de Dubăsari. La reuniunea de atunci a participat şi Mitropolitul Vladimir. Astfel, am ajuns în Transnistria, cu acordul acestuia.

Întrebare: Şi cum v-au primit pe pămîntul transnistrean?

Răspuns: Cînd am ajuns aici, în septembrie 1995, s-a dovedit că liderii din Transnistria, în general, au considerat că misiunea lor s-a încheiat odată cu venirea episcopului. Şi ce se va întîmpla în continuare îi interesa mai puţin. Revelaţia mea poate surprinde, dar a fost doar că: episcopul nou numit în republica nouă nu a avut nici catedrală, nici birou, nici un adăpost. Datorită lipsei de maşini, fiecare vizită la Chişinău a fost asociată cu anumite dificultăţi. Eu am doi asistenţi, care au venit cu mine, şi care au trebuit să se îngrămădescă cu familia în condiţii improprii. Am fost salvat de o vizită la Grigore Stepanovici Mărăcuţă, care la acel moment a fost preşedinte al Consiliului Suprem al RMN (Parlamentul). După audierea problemelor mele el m-a invitat să stau în hotelul „Drujba” pînă la noi soluţii. Pe parcursul anului, camera de hotel mi-a înlocuit casa. În plus, am rămas fără banii pe care îi primeam ca preot în eparhia Tver. Am avut condiţii foarte grele. Gătitul la hotel nu a fost posibil. A trebuit să ne adaptăm la cartofi pudră, pungi de supe instant etc. Biserica principală de la acel moment a fost cea din Bender, schimbată în Catedrală. Dar acolo se putea mînca numai în zilele de duminică sau de sărbători … Acesta a fost începutul…

Întrebare: Cum este interpretată venirea dumneavoastra aici, la Mitropolia din Moldova?
Răspuns: Sosirea mea a fost, în general, puţin dorită. Predecesorul meu, episcop Vincenţiu, care a plecat pentru serviciu în Rusia, avea o eparhie care se întindea de la sudul Transnistriei pînă în Moldova, avînd centrul administrativ la mănăstirea Chiţcani, ce includea mai mult de 160 de parohii… Din momentul venirii mele toate s-au schimbat radical. Numărul de parohii pe care eu trebuia să le conduc a scăzut la 26 pe teritoriul Transnistriei. Mănăstirea Chiţcani, care este situată pe teritoriul administrativ al republicii noastre, la cererea călugărilor a fost pusă sub administrarea directă a Mitropolitului Vladimir. Astfel, m-am trezit Episcop peste parohi prost educaţi şi cu mari probleme bisericeşti şi materiale. M-am întors la Chişinău pentru a cere sprijin şi ajutor de la Mitropolie, dar mi s-a răspuns că nimic nu se putea face. “Episcopul să ceară ajutor preşedintelui Igor Smirnov şi acesta să-l ajute!”, a fost răspunsul lor.

Întrebare: Domnia ta ţi-ai creat o echipă care împărtăşeşte aceeaşi viziune şi aceleaşi valori?

Răspuns: Am scăpat de acei preoţi care, în opinia mea, nu mai puteau continua lucrarea lor. Uneori, acest lucru a fost extrem de dramatic. De exemplu, în scopul de a restabili ordinea, în satul Raşkov, raionul Kamenka, am avut sparg uşa blocată a bisericii, deoarece preotul pe care l-am scos de la serviciu a decis să nu asculte de ordinul episcopului. În satul Ţibulevka din zona Rîbniţa, preot era un fost luptător în Afganistan. Psihicul său era foarte erodat, putînd avea crize în orice moment, inclusiv în timpul serviciului divin. Atunci cînd au început atacurile bolii l-am trimis la o instituţie medicală de specialitate. Au fost şi din cei care au simţit că cererile şi exigenţele episcopului vor creşte şi el nu va tolera o anumită superficialitate. În prezent, dorinţa mea e ca clerul nostru să aibă educaţia minimă de seminar teologic, dacă nu au primit-o încă. La cei mai mulţi studiile lipsesc. Fiecare preot trebuie să ştie disciplina bisericii, să fie conştient de responsabilitatea sa faţă de episcopul şi turma sa. Astazi eparhia are 75 de parohii şi 100 de preoţi. Astăzi, pot să spun că am încredere şi că, în ciuda tuturor neajunsurilor, situaţia este uşor de gestionat.

Întrebare: Cum apreciaţi starea religioasă şi de spiritualitate a populaţiei din Transnistria?

Răspuns: Dacă vom compara situaţia din cele două maluri ale rîului Nistru, în mod clar, atunci putem spune că diferenţa de destin istoric a lăsat amprente serioase în biserică şi în planul spiritual. Pe malul stîng, teritoriul Transnistriei s-a experimentat oprimarea ateistă forţată, imediat după 1917. Apoi, cele mai multe biserici au fost închise. Pe teritoriul Transnistriei, după persecutarea Bisericii Ortodoxe au existat doar două parohii: Biserica “Adormirea Maicii Domnului” din satul Voroncovo, raionul Rîbniţa şi biserica satului Podoimiţa de lîngă Kamenka. Malul drept a devenit în 1940 parte din România, dar închiderea bisericilor s-a făcut mult mai tîrziu, numai în timpul lui Hruşciov. Pe malul drept al rîului Nistru au supravieţuit clădirile bisericii şi ustensilele, creşterea spirituală şi tradiţiile. Pe malul stîng, din aceeaşi motive de mai sus, avem acum parte de activitate misionară. Ei bine această situaţie este ilustrată de situaţia bisericii în Tiraspol şi Bender/ Tighina. Dacă vom compara aceste oraşe care sînt pe maluri diferite ale rîului Nistru, se dovedeşte că la Bender s-au menţinut mult mai bine tradiţiile spirituale. Aici funţionează cea mai veche catedrală din Transnistria, “Schimbarea la Faţă”. La Tiraspol totul a fost necesar să fie pornit de la zero. Am început şi sperăm să continuăm progresul.

Întrebare: În Republica Moldova s-a pornit o ofensivă politica a noii puteri care visează la aderarea la România. În cazul în care acest lucru se întîmplă, cum vor comunica Biserica Ortodoxă din România şi Transnistria?

Răspuns: Biserica noastră a arătat întotdeauna ca un exemplu de pacient cu o atitudine înţeleaptă faţă de politica ecleziastică a Bisericii româneşti. De-a lungul anilor, în ciuda regulilor ecleziastice din teritoriul Republicii Moldova s-a creat în mod arbitrar Biserica Română a Mitropoliei Basarabiei. În 1945, Biserica românească a recunoscut că Moldova redevenită sovietică este o parte integrantă a Patriarhiei Moscovei. Iar astăzi, prin felul în care merg lucrurile, aceasta încearcă să extindă jurisdicţia sa asupra teritoriului Mitropoliei Moldovei. În dezvoltarea acestei idei – că acest teren aparţine Bisericii Române – este şi hotărîrea din octombrie 2007, a Sfîntul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în care s-a decis să creeze eparhii noi ale Patriarhiei Române, una dintre ele fiind la Dubăsari, în Dioceza din Transnistria. Dacă vă amintesc din istorie, Eparhia de Transnistria a existat pe teritoriul Republicii Moldova în perioada ocupaţiei fasciste româneşti pînă în 1944. Astfel, Biserica română are de gînd să reînvie structura care a însoţit ocuparea teritoriului nistrean în timpul Marelui Război Patriotic. Am fost surprins şi ofensat de astfel de acţiuni. În timpul războiului mondial, eparhia din Transnistria a fost răspîndită de la Nistru pînă la Bugul de Sud. Aceste terenuri au fost date de Hitler lui Antonescu pentru susţinerea aliaţilor şi participarea la ostilităţi. Eparhia de Tiraspol şi Dubăsari a condamnat acţiunile Sfîntului Sinod al Bisericii româneşti şi a făcut tot posibilul pentru a menţine pacea şi unitatea Bisericii ortodoxe a poporului transnistrean. La o reuniune extraordinară a Consiliului eparhial al nostru, clerul a recunoscut unanim că acţiunile Bisericii Ortodoxe Române pe teritoriul nistrean sînt ilegale şi a exprimat sprijinirea mea deplină în eforturile mele pentru a preveni o ruptură în biserică şi o încălcare a păcii între credincioşi.

Întrebare: Potrivit sondajelor de opinie, astăzi, în Rusia, între 40-50% din populaţie îşi declară credinţa în Dumnezeu. Aceasta este o tendinţă de creştere, un tribut adus modei sau oamenii au nevoie de credinţă, inclusiv în Dumnezeu?

Răspuns: Pentru mine, ca un istoric spiritual, ca un om care crede în adevărul revelat, este clar că necredincioşii sînt practic inexistenţi. Credinţa este sensul inerent înnăscut în sufletul fiecărei persoane. Non-creştinii atît de mulţumiţi acum, vor dori mîntuirea la trecerea pragul altei lumi. Dar va fi prea tîrziu… Dar între credincioşi, după atîţia ani de persecuţii, se uită esenţialul şi, de fapt, este posibil să creadă că urmează o anumită tradiţie, dacă doriţi, o modă. Credinciosul adevărat înţelege că mărturisirea lui Dumnezeu este imposibilă fără punerea în aplicare a vieţuirii în aceasta. Credinţa în El e una, dar pentru un astfel de sacrificiu, din păcate, nu toată lumea este încă pregătită. Ai dat cifrele de statistici din Rusia. Dar există statistici privind regiunea Nistru, în conformitate cu care se numesc Ortodocşi mai mult de 90%, deci în majoritate absolută se recunosc Ortodocşi ei înşişi. Eşti surprins? Şi eu, de asemenea, am fost surprins cînd am ajuns să cunosc aceste statistici. Dar în zilele de duminică pentru Sfînta Liturghie, bisericile eparhiei noastre nu au putut face faţă la mulţime. Cu toate acestea, eu ca episcop, văd în mod clar clerul şi misiunea sa: de a ajuta oamenii să găsească drumul spre Biserică. Întrebare: Transnistria se pregăteşte pentru alegeri. Cum vede Biserica evenimentul politic?

Răspuns: Faptul că urmează un process electoral e un principiu demn de a alege pentru funcţii de conducere oameni cît mai buni, aceasta nu e contrar spiritului bisericii. Alegerile sînt o promisiune ideală şi o garanţie că vine la putere unul mai demn şi mai bun decît cel dinaintea lui. Biserica însă, în fiecare persoană, indiferent de rangul său, vede în primul rînd un om şi invită pe toţi oamenii să se simtă ca un om, indiferent în ce tip de activitate este angajat. Acest lucru înseamnă că poruncile lui Dumnezeu sînt aceleaşi pentru toată lumea, şi toată lumea trebuie să fie responsabilă în faţa lui Dumnezeu în acelaşi fel. Prin urmare, pentru a obţine puterea se poate doar dacă din punct de vedere moral eşti în accord cu Dumnezeu. Prin urmare, pentru a atinge orice nivel de guvernare, sînt inacceptabile calomniile şi minciunile. În timpul alegerilor toată lumea ar trebui să-şi amintească faptul că trebuie să ne spună adevărul despre el însuşi, acţiunile lor şi meritele lor, mai degrabă decît să urmărească obiectivul imoral şi ilicit.
Întrebare: Care sînt planurile Dumneavoastră de viitor?

Răspuns: Planuri sînt multe, dar ele se pot baza doar pe voia lui Dumnezeu de a le pune în aplicare. Este foarte important să se cîntărească dorinţele oamenilor, aspiraţiile lor, în beneficiul Bisericii. Omul este adevărata proprietate unică a Bisericii, ca un organism divin: în cazul în care dorinţele noastre coincid cu planul Providenţei, atunci sîntem în mod necesar parte a adevărului! De aceea, vă doresc vouă, tuturor: păstraţi degetul pe pulsul vieţii în orice situaţie, acţiona cu discernămînt, şi cel mai important, staţi drepţi în credinţă, să fiţi curajoşi şi puternici în credinţă. Toate lucrurile voastre să fie făcut cu caritate şi gînduri bune.”

În februarie, reuniune Chişinău – Tiraspol, de consolidare a încrederii

La începutul lunii februarie se va desfăşura o reuniune a coordonatorilor grupurilor de lucru din Chişinău şi Tiraspol pentru măsuri de consolidare a încrederii, informează presa din Chişinău. Această decizie a fost luată de către reprezentanţii politici din Chişinău şi Tiraspol pentru reglementarea transnistreană, reuniţi marţi la biroul Misiunii OSCE în capitala Moldovei. Vice-prim-ministrul Republicii Moldova, Victor Osipov, şi Ministrul Afacerilor Externe al RMN, Vladimir Iastrebciac, au discutat despre acordurile încheiate de la Viena şi Bender pentru măsuri de consolidare a încrederii între părţi. Osipov a prezentat informaţii cu privire la acţiunile întreprinse de către autorităţile moldoveneşti în această direcţie. În special, el a remarcat decizia guvernului de a extinde fără termen procedurile de declarare a mărfurilor de către agenţii economici nistreni. Cele două părţi au salutat iniţiativa preşedinţiei Kazahstanului al OSCE cu privire la organizarea, în viitorul apropiat, de întîlniri regulate în formatul 5+2.

Evgheni Şevciuk: “Inviolabilitatea formatului existent de menţinere a păcii, piatră de temelie în menţinerea stabilităţii”


“Din păcate, în Moldova chiar şi cu actuala guvernare, există din nou tendinţă ca de cînd au venit la putere noii politicieni, să nu ia în discuţie deciziile legate de relaţiile cu Transnistria sau să nu se îndeplinească acordurilor anterioare. Nu cred că este necesar să se repete experienţa cu predecesorii (guvernul comunist al lui Voronin – n.n.)”, a spus la 25 ianuarie deputatul în Parlamentul nistrean, preşedinte al Partidului Republican Obnovlenie/Renovarea, Evgheni Şevciuk, într-un interviu pentru agenţia rusă Regnum.
El a comentat, astfel, declaraţia vice-prim-ministrului Republicii Moldova, Victor Osipov, referitoare la declaraţia comună a preşedinţilor Republicii Moldova, Transnistriei şi Rusiei din 18 martie 2009, constatînd că partea moldovenească nu este în deplin acord cu cadrul procesului de negociere. Omul politic nistrean a reamintit că începutul operaţiunii de menţinere a păcii în Transnistria a fost hotărît în 1992, cînd preşedinţii Republicii Moldova şi Rusiei au semnat acordul cu privire la principiile de soluţionare paşnică a conflictului armat din regiunea transnistreană a Republicii Moldova, în care părţile s-au angajat pentru încetarea focului, retragerea unităţilor armate şi prevenirea aplicării de sancţiuni şi blocade. “Acesta este documentul de bază ce a marcat începutul procesului de negocieri pentru soluţionarea paşnică a conflictului moldo-transnistrean şi care a servit drept fundament pentru noi acorduri. Acest acord a fost stabilit de formatul original al operaţiunii de menţinere a păcii pe malurile rîului Nistru. Orice modificare a acestor dimensiuni, distribuţia contingentului şi alte chestiuni legate de menţinerea păcii au fost subiect de discuţie în formatul Rusia-Moldova-Transnistria, ca prerogative la cel mai înalt nivel, cel prezidenţial”, a declarat liderul nistrean. “Declaraţia comună a preşedinţilor Rusiei, Transnistriei şi Moldovei semnată la 18 martie 2009, la Moscova, demonstrează dorinţa părţilor de a conveni cu privire la menţinerea păcii şi este o dezvoltare logică a acordurilor semnate anterior. Sînt sigur că un alt format de acorduri sau orice schimbări în formatul operaţiunilor de menţinere a păcii fără o decizie tripartită nu ar fi consecventă. Principalele obiective ale operaţiunii, cele de menţinere a păcii şi de prevenire a reluării fazei militare ale conflictului, dar şi de rol stabilizator pe malurile rîului Nistru este evidentă, iar declaraţia comună a celor trei preşedinţi confirmă inviolabilitatea formatul existent pentru soluţionarea politică finală. Această poziţie este piatra de temelie în menţinerea stabilităţii şi eu sînt sigur că trebuie să fie respectat de toate partidele, indiferent de situaţia internă a oricărei părţi aflate în conflict”, a spus parlamentarul. O incercare de a lega acordurile comune existente cu conducerea legitimă a propriei ţări, cu perioada alegerilor, cu frămîntări politice interne, creează motive serioase de îngrijorare şi nu constituie o bază constructivă pentru o consolidare a încrederii prin dialog. “Sistemul stabilit de reglementare a proceselor politice de pacificare, inclusiv cele internaţionale, nu sînt dependente de ciclurile electorale din fiecare stat. În conformitate cu această practică, procedura de efectuare a modificărilor în tratatele internaţionale ar trebui să fie reglementată în conformitate cu prevederile recunoscute de drept internaţional. În opinia mea, astfel de declaraţii ca cea a domnului Osipov, o persoană care nu e înzestrată cu puteri egale cu ale semnatarilor (preşedinţii de state – n.n.) adaugă noi incertitudini în spiritul de cooperare constructivă între părţi şi în menţinerea stabilitatăţii în regiune”, a concluzionat Evgheni Şevciuk. Reamintim că la 22 ianuarie viceprim-ministrul Republicii Moldova şi ministru al reintegrării, Victor Osipov, a afirmat că documentul semnat la 18 martie 2009 la Moscova “nu este considerat ca un acord complet în termen de negocieri şi este o manifestare a lipsei de experienţă a diplomaţiei moldoveneşti, aflată în legătură cu campania electorală de anul trecut din Moldova”.