Archive for the ‘lobby’ Category

Ministrul de Externe Vladimir Iastrebciak crede în tineri

Cel mai tînăr ministru al executivului de la Tiraspol, 33 de ani, Vladimir Iastrebciak, a răspuns întrebărilor Marinei Kireeva, pentru agenţia Lenta PMR. Ministrul a atins probleme ale politicii internaţionale, rolul tinerilor în guvernare, trupele ruse de menţinere a păcii, unirea posibilă a Moldovei cu România, perspectivele recunoaşterii independenţei Transnistriei, precum şi alte subiecte controversate şi de interes ale timpului nostru.
Întrebare: Sînteţi în prezent cel mai tînăr ministru din Transnistria. Este necesar şi eficace în plan politic scoaterea în faţă a tinerilor? Care este rolul tinerilor profesionişti în managementul de stat?
Răspuns: Un element distinctiv al Ministerului Afacerilor Externe al Transnistriei se regăseşte nu numai în faptul că acesta este condus de un ministru tînăr, dar şi în faptul că agenţia însăşi e plină de tineri. Pe de o parte, acest lucru dovedeşte relevanţa serviciului diplomatic în republică, pe de altă parte, consacră practic rolul tinerilor în politică. Nu este un secret faptul că de foarte multe ori în politică şi în activitatea diplomatică sînt necesare soluţii neobişnuite, neconvenţionale, pe care de obicei le pun în practică cei mai tineri, şi nu cei cu prejudecăţi învechite. Însă, desigur, în munca noastră luăm în considerare experienţa acumulată de către colegii noştri din generaţia mai în vîrstă.
Î.: Dacă nu este un secret, cum sînt astăzi pregătiţi diplomaţii viitori ai Transnistriei?
R.: În primul rînd, pasul prim revine Universităţii de Stat din Transnistria. În acest an ne-am propus planuri destul de ambiţioase. Facem tot posibilul pentru ca personalul din minister să-şi îmbunătăţească competenţele prin educaţie permanentă şi perfecţionare în instituţii specializate din Rusia şi Ucraina. Deja o serie din personalul nostru a primit atestările a două instituţii de învăţămînt superior în afara Transnistriei.
Î.: De ce nu se utilizează subvenţiile străine pentru sprijinul diplomaţiei din Transnistria?
R.: A vorbi de faptul că, cu ajutorul unor subvenţii se pot finanţa anumite servicii publice este, probabil, o dovadă de destul de curaj. Sincer, orice subvenţii pentru formare profesională, inclusiv de formare a tinerilor diplomaţi în străinătate, nu e simplă cum pare la prima vedere. Într-un fel sau altul ea va compensa partidul care aduce şi reprezintă aceste subvenţii. Este mai bine să ne concentrăm pe noi înşine şi pe partenerii tradiţionali, în special în domeniul diplomaţiei. Şi, în acelaşi timp să profităm de oportunităţile oferite prin participarea la proiecte internaţionale şi la conferinţe de profil. Acesta este modul pe care vom încerca să-l dezvoltăm.
Î.: Ce îi sfătuiţi pe tinerii care vor să-şi lege viaţa de politică şi diplomaţie?
R.: În primul rînd, să nu le fie teamă şi să nu stea să aştepte ca diplomaţia sau politica să le sune chemarea. Ei trebuie să “curteze”cu îndrăzneală, de la început cele două “doamne”, şi apoi vor fi răsplătiţi.
Î.: Cît de importantă este cunoaşterea de limbi străine în arta diplomaţiei?
R.: Nu faci diplomaţie fără limbi străine, activitatea diplomatică ar fi dificilă. Prin urmare, o atenţie specială trebuie acordată tinerilor care studiază aceste limbi, iar apoi, vedem ce înclinaţii şi preferinţe au. De exemplu, am o educaţie juridică, o pregătire sociologică sau filologică, e bine, în diplomaţie se cer diferite direcţii.
Î.: Ce limbi străine cunoaşteţi dumneavoastră?
R.: Limba principală pentru mine, ca şi în diplomaţie, este engleză, este necesară, dar la fel, şi limba franceză. Pot să vă dau un sfat: mai bine să nu se arate cunoaşterea unei limbi străine atunci cînd se negociază cu partenerii de dialog. Cel mai important lucru e ca ei să nu ştie că i-am înţeles cu calm, atunci ei spun tot ce vrei şi adeseori asta ajută… Bine, nu e o regulă.
Î.: În opinia dumneavoastră, care sînt perspectivele rezultatul referendumului din 2006 (de declarare a independenţei şi alipire ulterioară la Rusia – n.n.)?
R.: În prezent se duce o muncă pe etape, nu ne putem aştepta la rezultate spectaculoase. În scopul punerii integrale în aplicare a rezultatelor referendumului din 2006, e nevoie de lucru greu, zi cu zi, a tuturor participanţilor, fără excepţie, din structurile de stat şi publice. Fără diplomaţie publică nu vom reuşi să punem în aplicare rezultatul referendumului, şi fără efortul în calitate al reprezentanţilor oficiali ai Transnistriei, în cadrul contactelor cu structurile oficiale din Rusia, la fel, nu vom avea rezultatul scontat.Dar, este încurajator faptul că se fac paşi pozitivi în sfera de învăţămînt. De exemplu, pentru formarea profesională, de mai mulţi ani, în Transnistria se aplică standardele Rusiei de învăţămînt. În al doilea rînd: societatea noastră civilă s-a structurat în principal pe tineret, iar organizaţiile s-au axat pe cooperarea cu omologii lor din Rusia. Prin urmare, s-au făcut paşi şi avem o şansă reală de a ne apropia de rezultatele referendumului.
Î.: Care este rolul diplomaţiei publice în lupta pentru recunoaşterea Transnistriei?
R.: Rolul este destul de mare. Atunci cînd un rezident din republica noastră se duce într-un oraş necunoscut şi spune că el e din Transnistria, de regulă, există un interes crescut şi se pun întrebări de cei cu care comunică. Astfel, ascultătorii săi află că pe harta lumii nu este doar o prezenţă a Republicii Moldova, ci există şi o entitate care îşi trăieşte viaţa proprie, prin propriile reguli şi legi.În plus, în această diplomaţie a oamenilor sînt atît de multiple faţete că nu există nici o limită în dezvoltarea prin excelenţă a cunoaşterii despre noi.
Î.: Cît de realistă pare predicţia că România şi Republica Moldova se vor uni?
R,: Cred că în viitorul apropiat, acest lucru nu se va simţi nici în România, nici în Republica Moldova. Este un grad de integrare suficient de înalt, pe care l-au căutat sistematic cele două state. Acest fapt e prezent în standardele educaţionale şi, recent, în măsura în care ştiu, prin intrarea în vigoare a acordului privind micul trafic de frontieră. Astfel, mulţi cetăţeni din Moldova au ocazia de a vizita România în mod liber. În plus, există o serie de alte domenii în care vor fi puse în aplicare în mod consecvent, părţi din mecanismele de integrare europeană a R. Moldova. România şi Republica Moldova par, însă, ca două linii paralele care nu se intersectează. Totul va depinde de modul în care o astfel de fuziune va avea loc în perspectivă istorică. Deci, în timp ce vorbesc despre asta, mai este nevoie de lucrările pregătitoare, încă sînt multe de făcut pentru ca două state care trăiesc pe valori, principii şi istorie comune, să se apropie mai mult.
Î.: Insistenţa cererii Republicii Moldova de retragere a trupelor ruse de menţinere a păcii OGRV, continuă. Cum reacţionează partea transnistreană?
R.: Astăzi, în primul rînd, este necesar a se îndeplini acordurile şi aranjamentele convenite anterior. Şi, desigur, există declaraţia comună a celor trei preşedinţi din 18 martie 2009. Acordurile încheiate trebuie să fie respectate. Am subliniat faptul că trupele ruseşti de menţinere a păcii sînt de fapt o garanţie de stabilitate în Transnistria. Operaţiune în curs de desfăşurare trebuie să continue şi să fie menţinută pînă în momentul în care suntem capabili de a intra în normalitate. A schimba sistemul actual, care asigură stabilitate şi pace, nu este clar cui şi în ce scopuri foloseşte. În cazul în care această etapă se încheie, colegii noştri din Rusia cred că au suficient discernămînt pentru a îndeplini funcţiile de pază a muniţie existente (la depozitul de la Colbasna – n.n).
Î.: Timp de două săptămîni, mass-media a relatat în mod regulat că americanii doresc să introducă pe rachetele lor pe teritoriul românesc…
R.: Este o lucrare suverană a două state, care sînt membre într-un singur bloc militar politic, NATO. Desigur, această decizie nu se adaugă la optimismul nostru, şi credem că nu contribuie la stabilitatea şi securitatea în întreaga regiune. Vom face tot posibilul pentru a aduce la cunoştinţă poziţia noastră pentru toţi participanţii, pentru că este vorba nu numai despre aspectele bine cunoscute, tradiţionale, asociate cu extinderea NATO şi modul de abordare a frontierelor Rusiei. Este o preocupare naturală pentru Rusia, iar în acest caz este prezent şi factorul ucrainean. Vecinul nostrum, Ucraina, este puţin probabil să accepte optimismul sporirii componentei militare pe teritoriul statelor vecine, mai ales avînd în vedere istoria complicată a relaţiei dintre România şi Ucraina. Sperăm că aceste ţări care vor influenţa decizia, au foarte clar proporţionate toate consecinţele posibile. La urma urmei, o mutare falsă ar putea destabiliza situaţia.
Î.: Un interviu cu Ministrul Afacerilor Externe nu se poate face fără „sare şi piper”. Dacă sînteţi gata să răspundeţi, atunci lăsaţi-mă să vă întreb: să zicem că, teoretic, Boris Berezovski a cerut azil politic în Transnistria. Ce ar răspunde guvernul nostru la asta?
R.: Cred că Berezovski nu ar căuta azil politic în Transnistria. Acest lucru se datorează faptului că agenţiile noastre de aplicare a legii au stabilit cu cele ruseşti interacţiunea de aplicare a extrădării infractorilor. În plus, Transnistria are o lege privind dreptul de azil politic. În acest caz, vom lua în considerare necesitatea de a respecta drepturile omului, universal recunoscute, astfel încît o astfel de declaraţie va fi luată în considerare în mod corespunzător.
Î.: Şi o întrebare mai mult de la categoria „la modă”. Astăzi, în lumea occidentală, se acordă o atenţie deosebită la două subiecte: legalizarea căsătoriei homosexualilor şi a drogurilor uşoare. Pentru acestea sînt importante acţiunile unor grupuri de lobby, inclusiv Fundaţia Soros. E vorba despre sute de milioane de dolari investiţi în lobby pentru aceste probleme. În opinia dumneavoastră, cît de reală poate fi posibilitatea legalizării acestora pe teritoriul Transnistriei? Cum se vor împăca aceste lucruri cu tradiţiile noastre, religia şi morala?
R.: În termeni de PR internaţional se atrage mereu atenţia asupra situaţiei din Transnistria, de ce nu şi despre droguri şi căsătoria gay. Întrebarea este de ce avem noi nevoie de un astfel de PR? În ceea ce priveşte căsătoria gay, spun că noi preţuim mult valorile naturale, inclusiv ale familiei, şi nu există principii ale vieţii umane şi a societăţii de la care noi să facem vreo pauză. Iar dependenţa de droguri uşoare nu este diferită de dependenţa de cele grele, forma de dependenţă este exact aceeaşi, singura diferenţă e în numărul de ani pînă la decădere, precum şi suma de bani care trebuie să fie cheltuită pentru a scăpa de dependenţă.
Î.: Ce doriţi tineretului din Transnistria?
R.: În primul rînd, să reţină faptul că patria noastră este Transnistria, sîntem în viaţă în Transnistria, trăim pentru Transnistria. Cel mai important lucru este să nu-şi piardă entuziasmul, optimismul, specifice tineretul nostru. Şi întotdeauna să-şi atingă scopul.