Archive for the ‘Rusia’ Category

"Rusia a fost mereu aproape şi niciodată nu a lăsat într-o situaţie dificilă compatrioţi" – Evgheni Şevciuk

„În situaţia grea în care se află astăzi Transnistria şi, mai presus de toate, pensionarii, ajutorul venit din Rusia este un factor de sprijin serios, nu numai material, ci şi moral”, a declarat agenţiei Itar-Tass adjunctul Parlamentului transnistrean, fostul speaker, Evgheni Şevciuk. Rusia acordă acest sprijin începînd cu anul 2007, cînd Parlamentul Transnistriei a apelat la Duma de Stat cu o solicitare de asistenţă umanitară după ce regiunea a fost afectată de o secetă severă. Totalul proiectului este estimat la 85.3 milioane de dolari.

„Transnistria, de-a lungul anilor, a trecut printr-o serie de teste: secetă, inundaţii şi impactul crizei financiare mondiale. În tot acest timp, Rusia a fost aproape şi nu şi-a lăsat într-o situaţie dificilă compatriotii. Mulţumim prietenilor noştri, colegii din partidul „Rusia Unită „, dar şi celor din Duma de Stat şi alte organisme guvernamentale din Rusia, ale căror eforturi au facut posibilă realizarea acestui proiect în Transnistria”, a spus Şevciuk. El a asigurat că parlamentul din Transnistria va menţine şi va îmbunătăţi controlul asupra distribuţiei asistenţei. Săptămîna trecută, şeful Comisiei pentru afaceri CSI şi relaţiile cu compatrioţii, Alexei Ostrovski, a spus că Duma de Stat a Rusiei va continua să ofere asistenţă în Transnistria. El a subliniat că „parlamentul din Transnistria a fost singura structură care a facilitat procesul de distribuţie transparentă a ajutorului financiar din partea Rusiei”.
Reclame

Întîlnire moldo-rusă la Moscova

Prim-ministrul Republicii Moldova, Vladimir Filat, a declarat că în viitorul apropiat intenţionează să se întîlnească cu omologul său din Rusia, Vladimir Putin. Aşa cum s-a anunţat la agenţiile Novîi Reghion şi Radio Europa Liberă, la Moscova, premierul moldovean intenţionează să discute relaţiile economice şi perspectivele lor, pe bază de predictibilitate, pragmatism şi de respect reciproc”. Printre priorităţile discuţiilor cu Putin, Filat a scos în evidenţă eliminarea tuturor barierelor în partea din faţă a exporturilor din Republica Moldova în Rusia, rentabilizarea lor şi căutarea de noi oportunităţ de investiţii pentru investitori ruşi în Republica Moldova, precum şi asigurarea drepturilor sociale ale cetăţenilor Republicii Moldova în Rusia. Primul ministru a subliniat faptul că în capitala Rusiei va fi discutată şi „problema complexă transnistreană, precum şi rolul important jucat de Rusia, în contextul contrastului dintre aspiraţiile europene de la Chişinău şi pro-ruse din Tiraspol”, a spus premierul Republicii Moldova. Filat a remarcat faptul că procesul de integrare europeană a Moldovei “nu ne obligă să avem relaţii proaste cu Rusia”.

Un nou sistem electoral, un pas serios spre Rusia

Alexei Ostrovski, preşedintele Comisiei Dumei de Stat a Federaţiei Ruse pentru afaceri CSI şi relaţiile cu compatrioţii, a declarat pentru agenţia IA Lenta PMR, cu privire la perspectivele unei reforme electorale în Transnistria: “Sînt un susţinător devotat al necesitatăţii de a introduce o parte proportională (bazat pe liste de partid) în sistemul electoral în întreg spaţiul post-sovietic, în care poate fi clasată şi Republica Moldovenească Nistreană. Eu cred că introducerea unui sistem proporţional ar asigura, în primul rînd, transparenţa şi deschiderea procesului electoral şi va permite regiunii de pe Nistru o integrare mai strînsă cu acele state care au ales o cale democratică pe baza unui sistem electoral modernizat. Eu cred că introducerea sistemului proporţional e un semn bun şi pentru partenerii europeni ai Transnistriei, arătînd că se mişcă spre un maxim de deschidere şi democratizare. De asemenea, cred că introducerea unui sistem proporţional in Transnistria va permite partidelor politice din Republică să devină mai active prin creşterea responsabilităţii lor faţă de oameni. Astfel, vor fi create condiţiile pentru formarea unui sistem multipartit şi se va reduce riscul unor abuzuri în afaceri publice în folosul a diverse clanuri ce deţin capacităţi administrative şi financiare. Şi cel mai important este faptul că Transnistria nu e încă recunoscută de jure, dar există de facto, ca republică independentă şi suverană, iar majoritatea populaţiei sînt cetăţeni ruşi şi anual Rusia trimite resurse financiare enorme pentru a sprijini stabilitatea socio-economică în regiune, astfel că introducerea noului sistem electoral va fi un pas major spre Rusia. În Rusia, alegerile pe listele de partid au devenit un aspect semnificativ al politicii publice, aşa că şi în regiunea Nistru pot fi luate în considerare atunci cînd se stabileşte o armonizare reală cu Rusia.

“Kievul a decis: Transnistria poate intra în Ucraina, nu în Rusia sau în Republica Moldova”

Din cauza crizei politice din Moldova, Ucraina şi-ar putea spori în mod semnificativ influenţa în autoproclamata Republică Nistreană, se afirmă în presa ucrainiană din 29 decembrie2009, citată de Mihail Riabov de la agenţia Novîi Reghion.Articolul reaminteşte faptul că în ultimele zile în mass-media de la Kiev s-au dezbătut ştirile privind planul de instalarea a primului pilon de frontieră pe segmentul transnistrean dintre Ucraina şi Republica Moldova.Ziarul “Nou” din Kiev consideră că astfel există o mai bună şansă pentru Ucraina de a creşte influenţa în Transnistria.“Mai întîi de toate, blocarea malului stîng al rîului Nistru poate rupe în cele din urmă relaţiile economice cu Moscova ale Transnistriei. La rîndul lor, transnistrenii sînt din ce în ce mai deziluzionaţi de sprijinul Rusiei”, se spune în articol. Pe de altă parte, general-locotenent Vladimir Antiufeev, ministrul Securităţii nistrene, atrage atenţia că “la Moscova sînt în creştere forţe care doresc întoarcerea interesului rusesc spre Moldova, în detrimentul Transnistriei”.
În consecinţă, Transnistria pare tot mai abandonată, motiv pentru care speranţa autorităţilor se reorientează treptat spre ajutorul de la Kiev. Amintiţi-vă că, după statistici, pe teritoriul Transnistriei există o populaţie de 100 mii de cetăţeni ucraineni. Şi la ultimul referendum privind tendinţa de aderare la Rusia, (referendum căruia Kremlinul nu a acordat nici o atenţie), preşedintele Transnistriei, Igor Smirnov, a promis chiar că “data viitoare va supune la vot aderarea la Ucraina”, se spune în articol.Conform ziarului, în ajun de Anul Nou, Viktor Iuşcenko urma să facă o vizită la Tiraspol şi să deschidă acolo o şcoală ucrainiană, dar a anulat-o din cauza protestului oficialităţilor din Chişinău. Articolul continuă: “Dar pasul mai greu, cel mai important, este adîncirea dialogului dintre Kiev şi Tiraspol, care va fi stabilit în cele din urmă. În acelaşi timp, Republica Moldova se confruntă cu o criză gravă de putere, în Chişinău nu există un preşedinte, interimatul e asigurat de Mihai Ghimpu. Iar spre deosebire de Ucraina, Republica Moldova nu va avea un preşedinte încă un an, iar Moldova este pe punctul de a fi absorbită de către România. Într-un astfel de moment dificil, reorintarea nistreană prietenoasă spre o posibilă integrare în Ucraina este foarte importantă. Astfel că, aceşti piloni schimbă simbolic realitatea de pe Nistru”, conchide articolul.

Regîndiţi Rusia, Domnule Preşedinte![1]


Carol Hârşan

Se pare că, o dată cu alegerile prezidenţiale din 6 decembrie 2009, România are şansa să intre într-o nouă etapă istorică. Nu am folosit expresia „o nouă etapă de dezvoltare” pentru simplul motiv că, la o analiză serioasă, nici o perioadă de după ianuarie 1990 nu a fost „de dezvoltare” pentru România.
Adevărul este că, ne place sau nu, totul trebuie reformat în România, şi spun aceasta la momentul decembrie 2009 – ianuarie 2010. Aceasta, pentru că toate eforturile reformiste de pînă acum au fost superficiale, nu au atins sistemele politice şi administrative în profunzime, butaforii bătucite an de an ale FSN-FDSN iniţial. Şi astăzi, România este campioana de necontestat a Europei la corupţie – individual şi pe echipe.

Lucrurile au mers şi merg prost şi în diplomaţie, domeniu de notorietate deosebită în alte epoci. Euforia aderării la Uniunea Europeană şi la NATO s-a stins, dar seriozitatea, profesionalismul şi abnegaţia nu au luat locul ameţelii orgolioase a elitelor politice, fapt ce nu mai scapă observatorilor pertinenţi din cele două organisme.
Preşedintele Traian Băsescu se poate lăuda cu realizarea unei întunecate figuri din istorii revolute: năvălitor ce dărîmă cetăţi fără a şti măcar dacă va pune ceva în loc. De altfel, absenţa unui Proiect de dezvoltare pe termen lung este o tristă constanţă a tuturor guvernărilor de după decembrie 1989, eroare politică ce a devenit în timpul mandatului Băsescu mai vizibilă ca oricînd.

Reflexia în diplomaţie a acestor jalnice stări de adîncire în stagnare este relaţia României cu Federaţia Rusă. Nimic nu oglindeşte mai bine legătura dintre privatizările în folosul unor grupuri economice ruseşti şi preţul considerat „corect” al comisioanelor (mitei) încasate de grupurile româneşti ce numai la interesul naţional nu se gîndesc. La oţeluri, ca la aluminiu, la rafinării, ca la preţul gazului de la Gazprom… Pretextul asprelor relaţii cu Rusia a fost mereu bine burduşit cu justificarea ostilităţilor – „anti-sovietice, nu-i aşa? – cu distanţări contra-productive, cu ridicole contre antiruseşti ce nu mai trezesc admiraţia nimănui (remember, Praga, 1968). Şcoala generalului Ioan Talpeş et Co. ce s-a bazat după 1990 exclusiv pe gîndirea ostilă împotriva Kremlinului, a produs ucenici fideli şi consecinţe catastrofale pe măsură.

„Curcubeul” preşedintelui G.W. Bush din timpul vizitei la Bucureşti, din 23 noiembrie 2002, a fost repede mîzgălit de grafitti-urile „experţilor” în stingerea încrederii de la Bucureşti. „Puntea către Rusia”, ca rol de deschidere a României, gîndit cu acel prilej, îi încurca serios pe profitorii gîndirii ostilităţii de pe Dîmboviţa. În timp ce pierderile sînt uriaşe, ei au continuat să gîndească în termeni conflictuali, proiect a căror singură „decoraţie” era lipsa de viziune. Rezultatul l-au simţit toţi românii în buzunare la preţul gazului rusesc, cel mai scump din Europa. Dacă acesta nu este un atac la siguranţa naţională, atunci, ce nume i se potriveşte? Douăzeci de ani de comisioane şi de foloase necuvenite pentru grupurile economice ex-Securitate au blocat pentru România cea mai mare şi mai profitabilă piaţă din Eurasia. Diplomaţia românească, serios infectată de aceleaşi grupuri, a fost constrînsă să participe la frînarea deschiderii spre Rusia.
Acestei stări de lucruri, noul Preşedinte şi noul Guvern de la Bucureşti trebuie să le pună capăt.
State ale Uniunii Europene, ca Germania sau Franţa, au relaţii deosebit de privilegiate cu Rusia, fiind state ale căror interes naţional este ireproşabil deservit de către elitele lor politice.
Este timpul ca România să li se alăture, fapt similar unei adevărate reparaţii diplomatice prea îndelung aşteptate.
[1] Textul este publicat în atenţia preşedintelui României, ales la 6 decembrie 2009.

Presa despre Transnistria: “În armonie cu Rusia”

La 23 noiembrie, ziarul rusesc “Time News” a publicat articolul intitulat “În armonie cu Rusia, Obnovlenie înfruntă dificultăţile legate de conflictul constituţional transnistrean”:Conform înţelegerilor de săptămîna trecută dintre parlamentul nistrean şi preşedinţie, la 23 decembrie se va întruni la Tiraspol în cadrul Sovietului Suprem Comisia de conciliere formată la paritate între reprezentanţi ai executivului, legislativului şi a puterii judecătoreşti. Scopul Comisiei este de a dezvolta un proiect de acord privind o nouă constituţie a republicii nerecunoscute Transnistria, prin modificarea Legii fundamentale. O astfel de decizie a Consiliului Suprem a avut loc săptămîna trecută, cu ocazia reuniunii sale speciale, în încercarea de a evita o confruntare publică ce ar putea duce la divizarea socială în republica separatistă.În luna aprilie a acestui an, 17 din cei 43 de deputaţi ai Consiliului Suprem transnistrean au iniţiat o modificare a Constituţiei, inclusiv eliminarea funcţiei de vicepreşedinte şi sporirea controlului parlamentar asupra executivului condus de preşedinte. După aceasta, preşedintele Transnistriei, în vîrstă de 68 de ani, Igor Smirnov, a creat, în luna mai, o comisie care să elaboreze o nouă constituţie. Ea trebuia să aducă legislaţia transnistrenă în concordanţă cu cea a Rusiei, aşa cum s-a exprimat voinţa populară în urma unui referendum în septembrie 2006.Cu toate acestea, conform agenţiei de ştiri “Vremya”, fostul preşedinte al Consiliului Suprem şi reprezentantul prezidenţial în Comisia de conciliere, Grigore Mărăcuţă, a dezvoltat un proiect “care prevede nu armonie, ci discordie”, conform majorităţii parlamentarilor. Proiectul prevedea numirea şefilor de autorităţi locale şi municipale şi nu alegerea lor prin proces electoral.În plus, urma transformarea parlamentului actual unicameral într-unul bicameral, ca Adunare Naţională. Parlamentarii Obnovlenie/Renovarea au văzut acest lucru ca o încercare a echipei prezidenţiale de a dilua influenţa partidului lor în legislativ. Preşedintele Igor Smirnov nu a ascuns faptul că această inovaţie are ca scop prevenirea “dictatului impus de o asociaţie politică din Consiliul Suprem“. Practic, fiecare parte se acuză “de dictatură”. Parlamentarii au acuzat preşedintele de intenţia de a stabili dictatura proprie prin consolidarea constituţională a competenţelor prezidenţiale. Ei au anunţat că nu vor sprijini noul proiect. În răspuns, preşedintele a promis că va iniţia procedura de referendum prin colectarea a15 de mii de semnături.Situaţia s-a acutizat la reuniunea Consiliului Suprem din 18 noiembrie, Doi foşti spikeri ai Parlamentului, Grigore Mărăcuţă şi liderul Renovării, Evgheni Şevciuk, s-au confruntat în direct iar Şevciuk a cerut preşedintelui să demisioneze. În final, a fost respinsă propunerea sa de a organiza un referendum constituţional, Deputaţii au aprobat înfiinţarea Comisiei de conciliere. Preşedintele Igor Smirnov a declarat: „Mă bucur că astăzi avem înţelepciunea de a armoniza Constituţia din Transnistria cu Constituţia Rusiei fără un show politic. Avem nevoie de o constituţie, care va consolida statalitatea ţării noastre”. Deci, în cazul în care părţile continuă să adere la acordurile încheiate, atunci ei au şansa de a pregăti un document reciproc acceptabil.Consilierul prezidenţial pe probleme juridice, Alexandru Karaman, a calificat discuţia drept calmă, deputaţii “avînd o mai bună ocazie să îmbrăţişeze argumentele adversarilor. Karaman a explicat că unele articole din proiectul preşedintelui au fost “interpretate greşit în mass-media”. De exemplu, prevederea ca Smirnov sa poată fi reales nelimitat nu este în Constituţia actuală. Karaman a explicat că au fost consultaţi o serie de deputaţi ruşi şi experţi pentru noul proiect constituţional de la Tiraspol, opinia lor personală fiind percepută ca poziţie oficială de la Moscova.La Tiraspol, presa oficială s-a arătat surprinsă de materialele din mass-media rusă, care promovează dorinţa Moscovei de a-l înlocui pe Igor Smirnov, de 19 ani preşedinte, cu potenţialul lider tînăr, de 41 de ani, Evgheni Şevciuk. În această privinţă, adjunctul Consiliului Suprem transnistrean, Volodimir Bodnar, a subliniat faptul că puterea în republică “trebuie să fie înlocuită numai prin mijloace legale, prin alegeri legitime”. El a amintit că în noiembrie-decembrie 2010, în Transnistria, sînt programate alegeri parlamentare, iar în 2011, alegeri prezidenţiale. El a exprimat opinia că în viitor, în ţară trebuie menţinută stabilitatea politică, foarte importantă, în condiţii de instabilitate politică din ţările vecine, Moldova şi Ucraina.

Evenimentele din 1992 nu trebuie să se repete!

La 1 august a avut loc la Tiraspol, la Memorialului Gloriei, un miting de comemorare a evenimentelor din 1992, ca Zi memorială. Aceasta este data sfîrşitului războiului cu Moldova-Chişinău, din 1992. Nistrenii au adus un omagiu tăcut memoriei celor care şi-au pierdut viaţa în acel război pornit din vina comună a conducerilor din acel timp. Astăzi, Rusia, Ucraina şi OSCE menţin pacea şi stabilitatea în Transnistria. Au rostit cuvîntări vicepreşedintele RMN, Alexander Koroliov, membri ai Cabinetului de Miniştri şi ai Sovietului Suprem şi reprezentanţi ai organizaţiilor civice. A. Korolev a vorbit în numele preşedintelui RMN, Igor Smirnov, spunînd: “În fiecare an, în prima zi a lunii august, Republica noastra comemorează prin mare doliu şi de aducere aminte a celor care au murit în evenimentele sîngeroase din 1992, civili şi apărători ai Transnistriei. Agresiunea naţionaliştilor dîn Chişinău a dus la pierderea a 800 de vieţi omeneşti, 1500 de persoane fiind rănite. Sute de întreprinderi, şcoli, grădiniţe şi case au fost distruse. Pierderile materiale au fost enorme, estimate la 10 miliarde ruble. Războiul, acest teribil accident, nu va fi uitat, cum nu vor fi uitaţi cei care au luptat la Bender, Dubăsari, Kocieri, Koşniţa. Vicepreşedintele, conducerea oraşului Tiraspol, reprezentanţi ai Cabinetului şi ai Sovietului Suprem, precum şi cetăţenii au depus flori la Memorialul de Glorie.